De când eram mic nu mi-a plăcut să citesc. La scoală am citit strict ce era necesar, apoi am descoperit cărticelele alea mici în care găseai rezumate și analize; reformulam frazele respective folosind cuvintele pe care le știam și apoi le dădeam la profa. Când eram la liceu și în primii ani de facultate citeam cărți tehnice, pe care la început le găseam doar la editura Teora. Ce mai mare carte a fost cea în care am învățat Visual Basic – am răsfoit la ea de numa, înainte și înapoi ca să găsesc ce mă interesa și motiva.
Ani mai târziu am descoperit audiobook-urile. Prima dată în format MP3 și mai nou în aplicația Audible. Mie îmi place foarte mult să ascult – deoarce așa îmi sunt transmise sentimentele. Sunt o persoană auditivă, așa simt oamenii și intențiile lor, așa simt lumea. Mai nou au apărut audiobook-urile citite chiar de către autor – printre preferatele mele se numără autobiografia căpitanului Picard sau cea pe care o ascult acum, What’s your dream?, de Simon Squibb. De îmi plac? Pentru că autorii reușesc să transmită mult mai multe prin vorbe decât doar prin text. Textul este limitat, sunetul transmite mai multe, iar video-ul transmite cel mai mult. În plus, eu admir foarte mult caracterul fictiv, iar glasului autorului mă ajută să fac un paralelism foarte just între ficțiune și ceea ce m-a inspirat la acel caracter. Nu în ultimul rând am ascultat, tot pe Audible, versiunea dramatizată a unei cărți. Aici intervin glasurile mai multor personaje, sunete și melodii care dau o altă nuanță scenariului și te fac să te afunzi mult mai mult în mediul creat de autor. În cazul acesta recomand cu încredere ”The Pilgrim’s Progress” de John Bunyan și Brian Silbey, ori clasicul ”The Hitchhiker\s Guide to the Galaxy” de Douglas Adams.
Pe scurt, audiobook-urile reușesc să adauge mai multe complexitate textului original, iar vocea autorului transmite o gravitate pe care e mai greu să o găsești doar parcurgând un text.